Istoria uleiului de masline, aliment de mii de ani pe scurt
4000 î.Hr
Originile uleiului de masline se pierd în negura timpului. Primele dovezi ale folosirii petrolului dateaza din anul 4000 î.Hr., în Armenia și Palestina, dar și în India. Uleiul de masline era folosit ca unguent pentru piele, pentru alimentarea lămpilor – ulei lampant – sși luat ca medicament.
Semne de cultivare a măslinilor au fost gasite și în zone necorespunzătoare din punct de vedere climatic.
Greci și Babilonieni
În anul 2500 î.Hr codul babilonian de la Hammurabi reglementa producția și comerțul cu ulei de măsline, dar grecii au fost cei care au răspândit cultivarea măslinelor în Marea Mediterană.
Imperiul Roman
Romanii au fost cei care au popularizat planta în toate teritoriile Imperiului și au impus plata taxelor sub formă de ulei de măsline. Datorita acestora, procesul de cultivare a măslinelor și producția de ulei s-a îmbunatațit, iar răspândirea produsului a ajuns pe teritoriile Europei de Nord. De asemenea, romanii clasificau uleiul în funcție de diferitele tipuri de presare. Comercializarea uleiului este raționalizată și chiar reglementată prin crearea unui fel de bursă de valori unde se tratează prețurile de cumpărare și vânzare.
Odată cu caderea Imperiului Roman, cultivarea măslinilor a căzut și ea în disgratie și timp de secole, plantațiile de măslini au supraviețuit doar în câteva teritorii.
Evul Mediu si Renaștere
În Evul Mediu, cele mai bune pământuri au fost recuperate pentru producția de cereale de bază și pentru cultivarea măslinului, grație intuiției unei părți din burghezia comercială, care a cunoscut un comerț cu ulei înfloritor. În 1400, Italia a devenit cel mai mare producător de ulei de măsline din lume. În această perioadă, în unele zone din Bel Paese, folosirea grasimilor animale precum untul era preferată uleiului.
În Renaștere, datorită mănăstirilor cisterciene și benedictine, paznicii plantelor și ierburilor, cultivarea măslinului și viticultura au fost salvați de la abandonare.
1700 – 1900
În zorii anilor 1700, măslinul și fructele sale au început să fie catalogate, clasificându-le după originea lor geografică. Uleiul de măsline a fost din ce în ce mai răspândit și cunoscut, în Europa, ca un produs italian de excelență și tocmai în această perioadă de înflorire, unele regiuni italiene și-au definit vocația măslinului, sporind cultivarea măslinului. Economia în creștere încurajează cultivarea acesteia, iar faima aurului galben se extinde, ajungând astfel în majoritatea țărilor europene.
Tot în anii 1700, unii misionari franciscani au adus primii măslini în Lumea Nouă, dar abia o sută de ani mai târziu, uleiul de măsline a fost comercializat și în America, datorită imigranților italieni și greci.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, din cauza boom-ului economic, uleiul a început să fie considerat un element sărac și a fost înlocuit cu grăsimi animale mai bogate.
Uleiul de astazi
Ultimele decenii au decretat succesul și reamenajarea petrolului, tot datorită succesului dietei mediteraneene. Astăzi, valoarea nutritivă a uleiului a fost reevaluată considerabil; datorită succesului global al bucătăriei mediteraneene, care face din prezența sa la masă una dintre trăsăturile sale distinctive. Uleiul de măsline a devenit unul dintre cele mai iubite și mai exportate produse alimentare italiene din lume.
