Istoria painii in Italia
Painea, pe langa faptul ca este alimentul de baza al dietei noastre, are o istorie foarte veche in Italia, care dateaza din epoca romana si, chiar mai devreme, exista marturii in Egiptul antic.
Hranitoare, parfumata si buna, painea aprinde cele patru simturi si de-a lungul secolelor a capatat forme si tipuri care au facut din ea un aliment fundamental pentru alimentatia noastra.
Legenda spune ca in epoca paleolitica se obisnuia sa se zdrobeasca boabele de cereale pentru a obtine faina si amestecand-o cu apa s-a obtinut un amestec asemanator cu aluatul painii de astazi, care intarit la soare a transformat acel amestec intr-o paine. S-au gasit chiar si seminte de cereale fosile si ramasite de unelte care demonstreaza originile preistorice ale painii.
Istoria painii din epoca romana pana in Evul Mediu
In Roma antica, painea a inceput sa devina un aliment important abia din anul 168 î.Hr., cand unii sclavi macedoneni au fost inchisi in urma infrangerii lui Perseu.
In secolele urmatoare, Roma a devenit un oras cu adevarat important pentru vanzarea painii; s-au deschis numeroase magazine si au aparut meseriile de morar si brutar, dand viata artei albe transmise din tata in fiu. In timpul Imperiului Roman, painea era vazuta ca un aliment de baza pentru toti oamenii si o lege stabilea ca toata lumea trebuie sa o aiba acasa sau sa o poata produce cumparand faina de grau.
Se obisnuia sa se pastreze stocuri mari de paine in depozite pentru ca nimeni sa nu rateze. Deja in acele vremuri, existau diferite tipuri de paine care reflectau clasa sociala careia ii apartineau.
Exista chiar si o paine speciala, foarte asemanatoare cu pizza, formata din faina, sare, apa, piper si untura care mergea la mesele nobililor. Saracii, in schimb, puteau manca paine neagra. In Evul Mediu, in urma invaziilor barbare, profesia de brutar a avut o perioada de arest.
La acea vreme doar manastirile detineau puterea de a avea brutarii, in timp ce nobilii aveau voie sa faca paine acasa si ii obligau pe tarani sa foloseasca cuptoarele pentru a crea diverse tipuri de paine pentru uz personal.
Evolutia painii din Renastere pana astazi
Odata cu venirea Renasterii totul s-a schimbat si meseriile morarului si brutarului au revenit la uz comun; drojdia de bere a inceput sa fie produsa pentru a spori dospitul si incet incet fiecare zona italiana a inceput sa creeze un fel diferit de paine, imbogatindu-l cu stafide, anason, masline si ierburi.
Singura diferenta era ca existau tipuri de paine pentru fiecare categorie sociala. Se faceau paini speciale pentru regi, cele pentru cavaleri, cler si asa mai departe. In anii 1600, inainte si dupa ciuma din 1630, painea era un aliment prea scump din cauza foametei care a revarsat oamenii si i s-au impus taxe care faceau aproape imposibila folosirea ei. Tocmai din această cauza poporul a inceput sa se razvrateasca; de altfel, exista marturii istorice care povestesc despre atacuri asupra cuptoarelor milaneze si revolte populare din cauza lipsei celebrului mancari.
In 1760 s-a incercat sa se faca mecanica munca brutarului, dar totul a fost in zadar. Din anii 1800, pe de alta parte, painea a devenit un aliment folosit in mod obisnuit, datorita inceputului industrializarii care a facut posibila crearea mixerelor mecanice.
In a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Italia a fost insa protagonista celebrului impozit pe teren impus de ministrul de finante Quintino Sella, care a dus la celebra revolta a pamantului. Pana in prezent, in Italia, exista aproximativ 250 de tipuri de paine care se schimba in functie de regiune: painea fara sare in Toscana si in Marche, rosetta in Lazio, pitta în Calabria, painea de la Altamura in Puglia, painea de grau, in Salento, carasau-ul din Sardinia si grisinele din Torino din Piemont sunt doar cateva exemple ale evolutiei pe care a suferit-o painea de-a lungul diferitelor epoci.
